Ziua, pe scurt
Două părți. Dimineața, „Zoom Out”: imaginea mare, cu tehnologie, demografie, geopolitică. După-amiaza, „Back to Earth”: ce se poate face de fapt, acum, în firme și în viața de zi cu zi. Totul pe un decor de navă spațială, cu replici Star Trek pe scenă și un „Engage!” înainte de pauză.
Ce cred românii despre AI
Ziua a pornit de la un sondaj Impactum Insights pe 1.000 de români, făcut pentru summit la începutul lui octombrie:
- 89% au folosit cel puțin un instrument AI, iar 61% îl folosesc săptămânal;
- 24% dintre cei care lucrează îl folosesc neoficial la job;
- 49% vor cursuri de AI, dar nu au acces la ele;
- 68% văd viitorul muncii ca o colaborare om + AI.
Pentru mine, a doua și a treia cifră spun tot. Oamenii sunt deja acolo. Organizațiile, încă nu. Lipsește cadrul: cine ce folosește, pentru ce, cu ce date și cine răspunde de rezultat.
Ce am notat de la vorbitori
Riaz Shah: tehnologia la warp speed, oamenii la human speed
Keynote-ul de deschidere a pus trei forțe una lângă alta: tehnologia, demografia și atitudinile. Pentru România, cifrele au fost grele: 4,2 milioane de oameni mai puțin decât în 1990, un deficit estimat de circa 600.000 de lucrători și, în același timp, aproximativ 570.000 de tineri care nici nu lucrează, nici nu studiază.
Fraza care a rămas pe slide: partea grea nu este tehnologia, ci să conduci oameni, în ritm de om, printr-o schimbare pe care n-au cerut-o.
Am notat și „Don't plan. Prototype.”, din exemplul cu Marshmallow Challenge, unde copiii construiesc turnuri mai înalte decât absolvenții de MBA, pentru că încearcă în loc să planifice.
Sergiu Manea: un semnal fără acțiune este doar informație
CEO-ul BCR a vorbit despre crize ca puncte de decizie și despre cadrul Cynefin: în contextele complexe nu înțelegi prin analiză, ci prin experiment și acțiune.
Mi-a rămas un exemplu concret: raportul de credit din George Business, care le arată firmelor cum le vede banca. De aici am notat o idee a mea: orice furnizor de servicii ar avea de câștigat dacă ar face transparente procesele pe care acum le ține „secrete”. Procesul de credit este doar primul exemplu.
Mo Gawdat: inteligență augmentată, nu înlocuire
Mo a vorbit despre AI ca despre o creștere a capacității noastre, nu ca despre un înlocuitor: „împrumuți” puncte de IQ de la model, dar gândirea rămâne a ta. Două lucruri am notat:
- sfatul practic de a pune mai multe modele să se verifice între ele, nu de a avea încredere într-unul singur;
- observația lui că cererile de tipul „reglementați-ne” pot fi și un mod de a muta responsabilitatea de pe umerii celor care construiesc.
Andi Petreanu: execuția s-a democratizat
Execution is getting cheaper. Judgement is not.
Fraza de pe slide-ul lui Andi este cea pe care o iau cu mine. A luat provocarea „ce poți construi real într-o zi cu AI?” și a desfăcut-o oră cu oră, cu tot ce rămâne nerezolvat după. Concluzia lui a avut trei piloni ai valorii umane: gustul, relațiile („deal-urile nu se fac între agenți”) și responsabilitatea.
M-a pus pe gânduri și avertismentul că „human in the loop” poate deveni o simplă ștampilă: agentul îți dă exact cât îți trebuie ca să aprobi, iar tu aprobi.
Se leagă de ce mă întrebam și după Prow: dacă execuția devine ieftină pentru toată lumea, avantajul se mută în judecată, în claritate, în a ști ce merită făcut.
Economia Centaurului: 50% om, 50% AI
Panelul cu Diana Stafie, Bogdan Putinică, Virgil Tornoreanu și Paul Olteanu a fost, pentru mine, cel mai aproape de munca de zi cu zi.
- Diana Stafie a făcut un exercițiu cu un manager în 2030, cu 20 de colegi și 10 agenți AI: ce sarcini rămân umane, ce este augmentat, ce este automatizat și ce apare nou. Concluzia de pe slide: gestionarea agenților devine parte din job.
- Bogdan Putinică a avut cea mai clară frază despre agenți: „Delegăm munca. Păstrăm răspunderea.” AI-ul acționează în limite aprobate, iar compania decide cine răspunde.
- Virgil Tornoreanu, autorul cărții „Economia centaurului”, primită de toți participanții, a pus pe masă cinci viitoruri posibile și l-a ales pe cel al centaurului: omul și mașina, împreună.
- Paul Olteanu a vorbit despre sistemul nervos și viteza AI. Pe slide: „prioritatea zero: mai puțină surpriză”, plus cele opt nevoi umane universale, de la siguranță și conexiune la autonomie și sens.
În timpul prezentării lui Paul am notat ceva ce nu-mi iese din cap: om + AI + proces. Ca BA și PO, procesul este practic meseria mea. Un proces bun face exact ce spunea Paul despre sistemul nervos: reduce surpriza. Spune cine face ce, unde intervine omul, unde intervine AI-ul și cine răspunde la final. Fără el, AI-ul nu ne face mai rapizi. Ne face mai obosiți.
Nancy Rademaker: următorul tău client nu va fi un om
Nancy a pornit de la ce s-a schimbat la clienți: informați, dar suprasaturați, nerăbdători, decid emoțional și justifică rațional, au mai multă încredere în alți oameni decât în companii. Și o cifră care mi-a plăcut pentru cât de cinstită este: majoritatea organizațiilor au integrat deja AI, dar mai mult de jumătate dintre CEO nu văd încă nici venituri, nici economii din el. Adevărata întrebare rămâne ce merită automatizat și ce nu.
Dezbaterea Oxford
Moțiunea: accelerarea AI ne duce spre abundență, nu spre colaps. PRO: Andrei Pitiș, Beniamin Mincu, Simona Olteanu. CONTRA: Mihnea Măruță, Paul Olteanu, Laura Drăgoi. Moderator: Șerban Pitic.
A fost prima dezbatere în stil Oxford la care am asistat live. Intensă, cu argumente foarte bune de ambele părți. Simona Olteanu și Laura Drăgoi, debateri „de performanță”, au livrat ca în filmele despre Oxford și Cambridge.
Două replici mi-au rămas, una din fiecare tabără:
- Simona Olteanu, pentru PRO: controlul este o problemă de proces, nu de inteligență. Permisiuni, medii de test, om în buclă, oprire externă. Nu trebuie să înțelegi codul ca să poți dezinstala o aplicație.
- Laura Drăgoi, pentru CONTRA: ne-am adunat toți în sală pentru conexiune umană, nu pentru încă un ecran.
La final, îmbrățișări și felicitări reciproce. Așa arată un dezacord sănătos.
Divertis și avatarele lor
Un moment pe care nu-l așteptam la un summit despre AI: Divertis, adaptați perfect lui 2026. Umor pe viu, plus propriile avatare AI, cu un „sondaj de opinie prin aplauze” prezentat de un avatar.
Partea cu oamenii
Pentru că, așa cum s-a tot spus pe scenă, conexiunea umană rămâne cel mai valoros lucru. Mă bucur că l-am cunoscut și offline pe Paul Olteanu și că l-am reîntâlnit pe Dragoș Pătraru, care i-a susținut frumos pe Paul, Mihnea Măruță și Laura Drăgoi la dezbatere. Și a fost o surpriză plăcută și oarecum inedită să-l văd printre participanți pe actorul Claudiu Bleonț.
Ecusonul: „Change at AI Warp Speed: A Multimedia Knowledge Show”.
Ce iau cu mine
- Om + AI + proces. Oamenii au deja AI-ul. Ce lipsește în cele mai multe firme este procesul care spune cum îl folosim și cine răspunde.
- Judecata devine lucrul scump. Când execuția costă aproape nimic, valoarea stă în a ști ce merită făcut.
- Delegăm munca, nu răspunderea. Cu cât lucrăm mai mult cu agenți, cu atât contează mai mult cine aprobă și cine răspunde.
- Transparența ca avantaj. Procesele pe care firmele le țin ascunse de clienți pot deveni exact motivul pentru care clienții aleg să rămână.
- Prototip înainte de plan. Mai ales acolo unde nimeni nu știe încă răspunsul.
Mulțumesc UPGRADE 100, lui Dragoș Stanca și Smarandei Heroiu pentru o zi care chiar a meritat drumul de 1000 km.
Despre câteva dintre aceste idei scriu mai pe larg în săptămânile următoare.