Scriu / Evenimente · 6 min
O zi construită ca o călătorie pe nava Star Trek, cu o întrebare mare deasupra tuturor: accelerarea AI ne duce spre abundență sau spre colaps? Varianta lungă a ce am postat pe LinkedIn: cifrele, ideile pe care le-am notat de la fiecare vorbitor și ce iau cu mine ca BA și PO.
Andrei Ologu · La IQ Digital Summit, București
București · 15 octombrie 2026Joi am fost la IQ Digital Summit București și încă procesez.
O zi construită ca o călătorie pe nava Star Trek, cu o întrebare mare deasupra tuturor: accelerarea AI ne duce spre abundență sau spre colaps?
Change at AI Warp Speed, tema de anul acesta.
Pe LinkedIn am scris varianta scurtă. Aici este cea lungă: cifrele, ideile pe care le-am notat de la fiecare vorbitor și ce iau cu mine din ele.
Două părți. Dimineața, „Zoom Out”: imaginea mare, cu tehnologie, demografie, geopolitică. După-amiaza, „Back to Earth”: ce se poate face de fapt, acum, în firme și în viața de zi cu zi. Totul pe un decor de navă spațială, cu replici Star Trek pe scenă și un „Engage!” înainte de pauză.
Ziua a pornit de la un sondaj Impactum Insights pe 1.000 de români, făcut pentru summit la începutul lui octombrie:
Pentru mine, a doua și a treia cifră spun tot. Oamenii sunt deja acolo. Organizațiile, încă nu. Lipsește cadrul: cine ce folosește, pentru ce, cu ce date și cine răspunde de rezultat.
Keynote-ul de deschidere a pus trei forțe una lângă alta: tehnologia, demografia și atitudinile. Pentru România, cifrele au fost grele: 4,2 milioane de oameni mai puțin decât în 1990, un deficit estimat de circa 600.000 de lucrători și, în același timp, aproximativ 570.000 de tineri care nici nu lucrează, nici nu studiază.
Fraza care a rămas pe slide: partea grea nu este tehnologia, ci să conduci oameni, în ritm de om, printr-o schimbare pe care n-au cerut-o.
Am notat și „Don't plan. Prototype.”, din exemplul cu Marshmallow Challenge, unde copiii construiesc turnuri mai înalte decât absolvenții de MBA, pentru că încearcă în loc să planifice.
CEO-ul BCR a vorbit despre crize ca puncte de decizie și despre cadrul Cynefin: în contextele complexe nu înțelegi prin analiză, ci prin experiment și acțiune.
Mi-a rămas un exemplu concret: raportul de credit din George Business, care le arată firmelor cum le vede banca. De aici am notat o idee a mea: orice furnizor de servicii ar avea de câștigat dacă ar face transparente procesele pe care acum le ține „secrete”. Procesul de credit este doar primul exemplu.
Mo a vorbit despre AI ca despre o creștere a capacității noastre, nu ca despre un înlocuitor: „împrumuți” puncte de IQ de la model, dar gândirea rămâne a ta. Două lucruri am notat:
Execution is getting cheaper. Judgement is not.
Fraza de pe slide-ul lui Andi este cea pe care o iau cu mine. A luat provocarea „ce poți construi real într-o zi cu AI?” și a desfăcut-o oră cu oră, cu tot ce rămâne nerezolvat după. Concluzia lui a avut trei piloni ai valorii umane: gustul, relațiile („deal-urile nu se fac între agenți”) și responsabilitatea.
M-a pus pe gânduri și avertismentul că „human in the loop” poate deveni o simplă ștampilă: agentul îți dă exact cât îți trebuie ca să aprobi, iar tu aprobi.
Se leagă de ce mă întrebam și după Prow: dacă execuția devine ieftină pentru toată lumea, avantajul se mută în judecată, în claritate, în a ști ce merită făcut.
Panelul cu Diana Stafie, Bogdan Putinică, Virgil Tornoreanu și Paul Olteanu a fost, pentru mine, cel mai aproape de munca de zi cu zi.
În timpul prezentării lui Paul am notat ceva ce nu-mi iese din cap: om + AI + proces. Ca BA și PO, procesul este practic meseria mea. Un proces bun face exact ce spunea Paul despre sistemul nervos: reduce surpriza. Spune cine face ce, unde intervine omul, unde intervine AI-ul și cine răspunde la final. Fără el, AI-ul nu ne face mai rapizi. Ne face mai obosiți.
Nancy a pornit de la ce s-a schimbat la clienți: informați, dar suprasaturați, nerăbdători, decid emoțional și justifică rațional, au mai multă încredere în alți oameni decât în companii. Și o cifră care mi-a plăcut pentru cât de cinstită este: majoritatea organizațiilor au integrat deja AI, dar mai mult de jumătate dintre CEO nu văd încă nici venituri, nici economii din el. Adevărata întrebare rămâne ce merită automatizat și ce nu.
Moțiunea: accelerarea AI ne duce spre abundență, nu spre colaps. PRO: Andrei Pitiș, Beniamin Mincu, Simona Olteanu. CONTRA: Mihnea Măruță, Paul Olteanu, Laura Drăgoi. Moderator: Șerban Pitic.
A fost prima dezbatere în stil Oxford la care am asistat live. Intensă, cu argumente foarte bune de ambele părți. Simona Olteanu și Laura Drăgoi, debateri „de performanță”, au livrat ca în filmele despre Oxford și Cambridge.
Două replici mi-au rămas, una din fiecare tabără:
La final, îmbrățișări și felicitări reciproce. Așa arată un dezacord sănătos.
Un moment pe care nu-l așteptam la un summit despre AI: Divertis, adaptați perfect lui 2026. Umor pe viu, plus propriile avatare AI, cu un „sondaj de opinie prin aplauze” prezentat de un avatar.
Pentru că, așa cum s-a tot spus pe scenă, conexiunea umană rămâne cel mai valoros lucru. Mă bucur că l-am cunoscut și offline pe Paul Olteanu și că l-am reîntâlnit pe Dragoș Pătraru, care i-a susținut frumos pe Paul, Mihnea Măruță și Laura Drăgoi la dezbatere. Și a fost o surpriză plăcută și oarecum inedită să-l văd printre participanți pe actorul Claudiu Bleonț.
Ecusonul: „Change at AI Warp Speed: A Multimedia Knowledge Show”.
Mulțumesc UPGRADE 100, lui Dragoș Stanca și Smarandei Heroiu pentru o zi care chiar a meritat drumul de 1000 km.
Despre câteva dintre aceste idei scriu mai pe larg în săptămânile următoare.
Când public ceva, îl primești. Atât.
Fără spam și fără altceva decât textele noi.